EuroVision vs. RomanianVision

Sa fii tu insuti nu este greu, este chiar banal de simplu, dar lucururile se complica atunci cand, fiind tu insuti, rezultatele nu sunt optime si imediate. Este mai simplu sa renunti la tine si sa te reinventezi pentru altii atunci cand fericirea ta depinde de cat de sus ajungi in ochii acelor "altii" si de toate avantejele ce decurg din noua pozitie de top.
Fara sa pun foarte mare pret pe Eurovision ca si concurs in sine, nu am putut sa nu remarc ca Republica Moldova a mai dat o palma Romaniei la capitole precum "valoare", "traditie", "muzica", "atitudine", "integritate", "constiinta de sine", "curaj" etc. Si fara sa mai pun la socoteala discrepanta dintre cele doua prestatii in ceea ce priveste valoarea muzicala, ritmul, textul ("the Balkan girls, they like to party like nobody" fata de "dans de foc al iubirii joc e hora din Moldova"), dansul (o hora pe ritmuri manelistice fata de pasi de hora impecabil executati), discrepanta care m-a izbit a fost cea de atitudine intre doua reprezentatii artistice care sunt expresia aceleiasi limbi si a aceluiasi neam. Acelasi steag apare in dreptul ambelor concurente. Discrepanta dintre felul in care Elena Gheorghe s-a fatait pe ritmuri balcanice dar in stil european, pentru a capata cat mai multe voturi date pe considerente politice, imbinand perfect ingredientele necesare pe care le vrea publicul, si felul in care Nelly Ciobanu a urcat pe scena unei tari pe care poate o uraste doar pentru a fi ea insasi, pentru a canta ceva ce o reprezinta pe ea si pe tara ei. Doua romance au aratat, pe rand, cum e sa placi Europei si cum e sa fii tu si sa te bucuri de ce esti.
Fara sa simt efectiv cum e sa iti fie batuti prietenii in plina strada, fara sa stiu cum e sa nu poti sa te exprimi liber, fara sa stiu cum e sa iti trebuiasca viza ca sa intri in propria ta tara, fara sa stiu cum este sa fii prostit in fata fara sa poti schimba cu nimic lucrurile, fara sa stiu cum este sa astepti un semn de solidaritate din partea acestei Europe in fata careia incercam sa placem, am inceput sa am un sentiment ciudat pe care nu l-am mai avut inainte. Pentru prima oara (ca urmare a evenimentelor din Republica Moldova care se reflecta si in melodia aleasa pentru Eurovision) am un sentiment de placere ca fac parte dintr-un neam de oameni care au curajul sa se duca pe scena tarii care le face rau si sa vorbeasca limba lor, sa cante cantecul lor, sa danseze dansul lor si sa tina capul sus pentru ca sunt ceea ce sunt si sa spuna "Multumesc" si nu "Spasiba". Dupa o viata intreaga in care nu mi-am gasit niciodata locul in Romania, pentru prima oara incep sa ma gandesc ca poate fac parte dintr-un neam care are decenta, curaj, integritate, tarie de caracter sau pur si simplu caracter. Si parca incep sa ma simt mai bine ca sunt eu. Cand am auzit asta seara "Hora din Moldova", cantata de Nelly Ciobanu, am simtit ca fac parte dintr-o tara de care nu mi-e rusine si mi-am dorit ca toate voturile care s-ar cumula pentru Elena sa se directioneze cumva catre Nelly, pentru ca asa ar fi corect. Dupa aia mi-am dat seama ca este corect asa cum este. Nelly a transmis deja ca Republica Moldova este Romania si deja a castigat.

http://www.youtube.com/watch?v=63W9hB8G1WU